Deliantonia“Atunci când sunt fericiți, oamenii nu mai bagă de seamă dacă în jurul lor stăpânește vara sau iarna.”
Anton Cehov
Dacă sunteți în căutarea unei zile relaxante și nu știți exact unde să mergeți, vă propun una dintre cele mai frumoase regiuni de la noi: Transfăgărășanul.
Când vine vorba de iarnă, acest anotimp face din orice loc un vis, o poveste. Și ce zi de poveste m-a așteptat!
Toată lumea ar trebui să ajungă măcar o dată aici și trebuie să știți că peisajul este senzațional în fiecare anotimp în parte. Recunosc că am ajuns pe fâșia șerpuită de asfalt de mai multe ori în viață, dar nu ajunsesem niciodată iarna. Așa că am profitat de ocazia ivită și am pornit în descoperirea frumuseților locului în plină iarnă.
Am plecat din Brașov la 7.30, pentru a ajunge devreme și a evita aglomerația, dar și știind că la întoarcere ne vom opri la Mânăstirea Brâncoveanu și nu am vrut să ajungem la aceasta pe întuneric. Drumul a fost super ok, deși ninsese, iar în 2h jumătate eram sus, pe ‘cel mai bun drum din lume’ – după cum a spus Jeremy Clarkson într-un episod ‘Top Gear’, în timp ce îl compara cu un traseu de curse.
Totuși, Transfăgărășanul oferă mult mai mult, pe lânga experiența uimitoare de conducere, el face și legătura dintre sudul României și Transilvania, parcurgerea directă a masivului Munții Făgărașului prin cinci tuneluri și drumuri șerpuite, care au avut nevoie de 6.500 de tone de dinamită pentru a fi construite. Transfăgărășanul are o lungime de 90 km și atinge o altitudine de 2.042 metri, fiind al doilea drum cel mai înalt din România, după Transalpina, care are altitudinea maximă de 2.145 metri.
Trebuie să menționez că ne-am lăsat mașinile în parcarea de lângă telegondolă , la Bâlea Cascadă, pentru că sus se poate ajunge doar cu telecabina, drumul fiind neaccesibil din cauza zăpezii care îl îngroapă efectiv. Probabil, mai exista varianta mersului pe jos, pentru cei obișnuiți cu muntele și echipați corespunzător, dar pentru noi cei pentru care iarna înseamnă drumuri ușoare, săniuș și un schi lejer, vin cald sau ceai, urcarea pe cablu și pe calea aerului, a fost cea corectă.
Fiind de dimineață, am avut noroc și nu am prins coadă la telecabină și nici vânt, astfel că aceasta funcționa normal, iar în 20 de minute eram sus la cota 2034. Vă recomand înainte de a pleca de acasă să verificați starea vremii pentru că, în funcție de condițiile meteo, telecabina poate fi închisă. Vă las aici link-ul cu programul și prețurile de la telecabină.
Noi ne-am bucurat ca niște copii de o zi superbă, cu soare, cu vin fiert și ciocolată caldă, cu bulgăreală și plimbare în zonă. Lacul era înghețat și acoperit cu zăpadă, iar peisajul de vis. Iarna și-a așternut mantia de argint și ne-a oferit un adevărat spectacol: albul imaculat al zăpezii, brazii îngreunați de zăpadă, crestele înzăpezite și învăluite de lumina soarelui atât de darnic cu noi.
Dacă doriți să rămâneți peste noapte, vă puteți caza la una dintre căbănuțele existente sus, la Bâlea Lac. Cabanele oferă cazare conform standardelor internaționale. Toate camerele sunt dotate cu mobilier din lemn, dușuri, toalete și televizoare, oferind o priveliște uluitoare atât asupra lacului Bâlea, care are o suprafață de 4,6 ha, cât și peste lanțurile muntoase din jur. Dacă vă doriți, puteti și schia un pic, astfel încât veți avea parte de o zi diversificată și de un peisaj care îți taie răsuflarea de fiecare dată.
Am lăsat în spate peisajele feerice în jurul orei 14 și ne-am îndreptat către Mânăstirea Brâncoveanu, aflată la 62 de km și aproximativ o oră de condus de la Bâlea Cascadă.
Astfel că, la poalele Munţilor Făgăraş, la o altitudine de peste 600 m, la Sâmbăta de Sus, am găsit un lăcaș de liniște și rugăciune, a cărei istorie începe la jumătatea secolului al XVII-lea.
În anul 1654, satul şi moşia din Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor, care a construit o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta.
Pe locul acesteia, în jurul anului 1686, primul ctitor, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti între anii 1688 – 1714, a zidit a doua mânăstire în piatră.
Mânăstirea Brâncoveanu, zidită între anii 1696 – 1698, a fost distrusă în anul 1785. După dărâmarea mânăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 km depărtare de mânăstire, a fost locuit vremelnic de urmaşi ai familiei Brâncoveanu. Aceştia au stăpânit domeniul până la reforma agrară din 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele şi toată incinta mânăstirească de la Sâmbăta de Sus.
Arhitectura bisericii mânăstirii se încadrează întru totul în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea în Ţara Românească. La exterior, decoraţia în piatră a încadrărilor de la uşi şi ferestre dau o deosebită frumuseţe acestui monument de artă creştină. Brâul de cărămidă aşezat în zimţi, acoperişul de şindrilă şi proporţiile perfecte ne înfăţişează un monument vrednic de epoca domnitorului Constantin Brâncoveanu.
Așa a decursul micul nostru getaway, iar, la sfârșit de zi, eram deja în drum spre Brașov, fericiți și obosiți după o zi perfectă.
Dacă veniți din București sau din alte orașe mai îndepărtate, vă recomand să vă luați cazare în Brașov sau Sibiu și, astfel, vă puteți bucura de un weekend întreg de relaxare, descoperire și, bineînţeles, de natură.
Călătorii minunate și grijă de voi!
Cu drag, Antonia
