Gust de copilărie, cărți și visuri!

Prietenele din copilăria mea: cele care m-au invățat, inspirat, educat, cu care am râs, am plâns și mai ales am călătorit: carțile. Nu degeaba se spune că cea mai ieftină agenție de turism este o carte.

Păstrez în biblioteca parinților mei și azi cărțile copilăriei și adolescenței mele. Pe unele a trebuit să le recopertez atât le-am tocit Sunt galbene și miros a visuri de copil dornic să ‘vadă’ cu mintea universuri nesfârșite. Îmi aduc aminte că aveam în copilărie un loc de citit preferat: acel fotoliu din sufragerie, de lângă geam, unde lumina cădea caldă peste paginile cărților. Acel fotoliu unde puteam să fiu cine voiam eu, să merg oriunde, unde s-au născut visuri. El era nava mea spațială cu care străbăteam lumea de-a lungul și de-a latul. Nu puține au fost momentele când eram atât de prinsă de lectură, încât bunica venea și mă apostrofa blând:’Hai, copilă, la masă, te strig de 10 minute, ți se răcește mâncarea!’

Anii au trecut, dar un lucru a rămas la fel, un lucru fară de care nu aș putea fi eu. Am rămas cu plăcerea de a intra într-o librărie, de a avea o carte cu mine de fiecare dată când plec pe undeva, plăcerea de a citi mult.

Călătorind mult, adesea cei care mă văd cu un troller puțin mai greu mă întreabă: ‘Câte haine poți să iți iei la tine?! Ai toată casa!!’ Nu e chiar toată casa, dar stiu că, aproape de fiecare dată, când merg undeva, în bagajul meu se ascunde cel puțin o carte și sigur mă întorc acasă cu încă vreo doua trei

Și, da, știu că s-a inventat tehnologia și mă bucur din plin de ea, mai ales când plec pe perioade mai lungi și atunci sunt însoțită de nelipsitul ebook reader. Și, da, e la fel de fain să poți să ai o carte pe care ți-o dorești doar la câteva clickuri distanță.

Și totuși eu am rămas la placerea aceasta mai ‘old fashion’, so to say, de a simți o carte în mâinile mele, ca pe o comoară care-mi aparține și pe care o pot răsfoi și care poartă în paginile sale mirosul acela atât de drag al copilăriei mele.

În perioada aceasta, mai puțin călătoare, să spunem așa, am reușit să mă bucur din plin de fericirea de a citi, mult, tihnit și nu doar cateo ora înainte de culcare, cum făceam când ajungeam după o zi lunga în camera de hotel. Am citit pe iarba, în leagăn, în pat, la umbra și soare și m-am bucurat ca un copil care a primit jucăria mult dorită.

Și, dacă azi o lectură merge parcă mai bine cu un pahar de prosecco, recunosc că, din când în când, îmi fac cateo cacao cu lapte așa cum mi-o făcea bunica, și mă las dusă iar în cealaltă viață a mea… cea din carte, pentru că cine spune că are o singură viață de trăit, acela nu știe cum se citește o carte.

PS: cam acestea sunt cărțile pe care mi le-am propus pentru această săptămână… merg bine cu aerul curat și cântecul vesel al păsărelelor, dar și cu o cafea gustoasă sau o limonadă răcoritoare…. Voi ce mai citiți? Vă mai aduceți aminte de prima carte care v-a plăcut în adolescență?

O zi minunată să aveți și lecturi captivante!